SUMAR:
Actualitati in porfiria intermitenta acuta
Acute intermittent porfhyria - update
T. Mogos, Carmen Dondoi
Noi perspective in terapia biologica a poliartritei reumatoide
New prospects regarding biological agents in the treatment of rheumatoid arthritis
M.Tanase, A.Balanescu
Aspecte noi ale alergiei si autoimunitatii
Some new aspects of allergy and autoimmunity
M. Cojocaru
Chirurgia endoscopica transluminala prin orificiile naturale
Natural orifice transluminal endoscopy surgery
C. Dragomirescu, O. Ginghina
Suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) in ascita refractara si hidrotoraxul refractar
The transjugular intrahepatic portosystemic shunt (TIPS) in recurrent ascitis and recurent hydrothorax
M.Ciocirlan, M. Ciocirlan, M. Diculescu
Actinomicoza cervico-faciala
Cervicofacial actinomycosis
V. Ghita, T. Nita, A. Bucur
Aspecte clinice si terapeutice in coagulopatii ereditare rare la copil
Clinical and therapeutical aspects in rare inherited disorders of coagulation in childhood
C.Bleahu
Clasic si modern in boala Alzheimer
Classic and modern in Alzheimer’s disease
A. Zugravu, S. Stoleru, I. Spanu, N. Malureanu, I. Fulga
Posibilitati si limite in asistenta medicala primara
Opportunities and limitations in primary health care
D. Matei, A. Restian, C.Comanici, R.I. Trascu
EDITORIAL: Necesitatea abordarii interdisciplinare a anomaliilor fetei si maxilarelor
Prof. dr. Corneliu Burlibasa
Anomaliile congenitale ale splahnocraniului afecteaza aproximativ 0,5% din populatie, la care se adauga afectiunile dobandite in urma traumatismelor sau exerezelor chirurgicale pentru tumori. Pe langa aspectul fizionomic afectat, toate aceste anomalii sunt insotite de tulburari functionale ale fonatiei, masticatiei si chiar ale auzului, care influenteaza negativ integrarea sociala a bolnavilor si implicit calitatea vietii acestora. Nu trebuie ignorat nici faptul ca exigentele bolnavilor privind aspectul fizic au crescut, datorita posibilitatilor de informare pe care le ofera la ora actuala mass media.
Cele mai frecvente anomalii congenitale ale sxtremitatii cefalice, despicaturile labio-maxilo-palatine, nu presupun doar plastia in primele luni sau ani a despicaturilor labiale si palatine. Este imperios necesara colaborarea intr-o prima perioada cu pediatrul pentru monitorizarea dezvoltarii somatice, cu specialistul O.R.L. pentru depistarea precoce si tratarea tulburarilor de auz, frecvente an aceste malformatii, si a specialistului logoped, care in asemenea situatii foloseste metode specifice de educare pentru pronuntia fiecarei foneme sau grup de foneme. De asemenea, logopedul apreciaza daca suportul morfologic al fonatiei este corespunzator sau sunt necesare interventii de faringoplastie sau de eliberare a miscarilor musculaturii labiale sau linguale.
Este necesara, de asemenea, supravegherea si tratarea de catre specialisti avizati a oricaror leziuni dentare. Administrarea pe cale generala de produse fluorurate este benefica pentru profilaxia cariilor atat la dentitia de lapte, cat si la cea permanenta, dar si aceasta este necesar sa fie facuta in colaborare cu medicul pediatru.
In cazul acestor malformatii, eruptia dintilor permanenti este afectata, iar copii sunt la varste la care percep acest fapt. Terapia de redresare a pozitiilor dintilor permanenti la copii cu despicaturi labio-maxilo-palatine are o serie de caracteristici, de care ortodontul trebuie sa tina seama. Aparitia aparatelor ortodontice fixe aplicate prin colaj, permite efectuarea redresarilor dentare, de cele mai multe ori, aceste aparate trebuie sa largeasca si baza de implantare maxilara. Nu de putine ori, tratamentul ortodontic este necesar sa fie extins si la mandibula.
Oricat de perfecta ar fi efectuata plastia primara de inchidere a despicaturii labiale, pe masura ce copilul creste, apar unele asimetrii ale orificiilor narinare, lobului nazal, a columelei si chiar ale buzei. Corect este ca interventiile de plastie definitiva sa fie facute numai dupa ce maxilarele si-au terminat procesul de dezvoltare, iar dintii sunt corect aliniati. Dar, pe langa aceste deformari, secundare despicaturilor labio-maxilo-palatine, foarte adesea maxilarele nu sunt dezvoltate armonios, in sensul ca maxilarul superior este retrudat, iar mandibula este in pozitie prognata.
Exista, de asemenea, o serie de anomalii dento-maxilare, care pot afecta intr-o masura mai mare sau mai mica aspectul fizionomic si functional al fetei si maxilarelor. Astfel, prognatismul madnibular, cu proeminenta caracteristica a barbiei si cu treimea inferioara a fetei marita, profilul facial concav si tulburari de vorbire si alimentatie prin pozitia anormala a dintilor beneficiaza nu numai de tratamet chirurgical, ci impun asocierea de terapii functionale pre-si postoperatorii. Situatii dificile sunt acelea in care un prognatism mandibular este asociat cu un retrognatism maxilar.
Alteori, in cazul retrognatismului mandibular, profilul facial este accentuat convex, in situatii severe, prezentand chiar un "profil de pasare".
Pentru anomaliile dento-maxilare severe, este necesar un tratament complex, de lunga durata, prin colaborarea interdisciplinara intre chirurgul oro-maxilo-facial si medicul ortodont.
Dupa consultul interdisciplinar si stabilirea diagnosticului anomaliei, prima etapa de tratament este ortodontica.
Etapa urmatoare este cea chirurgicala, se poate institui doar dupa incheierea perioadei de crestere. Interventia chirurgicala vizeaza osteotomia mandibulei sau/si a maxilarului si retrudarea sau avansarea acestora (dupa caz), in pozitie normala, calculata preoperator, pe baza planificarii pe radiografii si modele de studiu. Se asociaza, uneiori, si alte interventii corectoare. De exemplu, genioplastia, care vizeaza refacerea conturului barbiei; alteori, pentru o avansare poarte mare a mandibulei, de peste 10 mm, este necesara interpozitia unui fragment de os recoltat din creasta iliaca pentru refacerea continuitatii osoase.
Pentru anomaliile dento-maxilare mai putin severe, mai ales in cazul in care sunt prezente perturbari ale pozitiei dintilor, un tratament ortodontic bine condus este suficient.
Tratamentul chirurgical al afectiunilor oncologice ale fetei si maxilarelor necesita adeseori exereze intinse, care chiar dupa vindecarea chirurgicala lasa defecte infirmizante fizionomice, dar si functionale.
Acoperirea defectelor post-exereza cu lambouri prelevate din vecinatate poate uneori ameliora calitatea vietii.
Intrate in practica in ultimele decenii, se realizeaza acoperirea defectelor osoase si de parti moi folosind lambouri libere osteomiocutanate, prelevate din zona peroneului sau a crestei iliace. Daca situatia clinica impune, pe transplantele osoase, se poat aplica si implanturi dentare.
Utilizarea tehnicilor microchirurgicale pentru acoperirea defectelor intinse post-exereza are avantajul ca permite o radicalitate oncologica mai buna, iar acoperirea defectelor este mult mai fizionomica.
Marele dezavantaj al acestor interventii este dat de amploarea actului operator si necesitatea unei dotari tehnico-materiale deosebite.
Sechelele traumatismelor severe ale maxilarelor si fetei beneficiaza de o terapie de reconstructie plastica, neceistand adeseori refracturari si fixari in pozitie corecta, uneori chiar osteoplastii reconstructive, urmate de plastii ale partilor moi, care vor beneficia de suportul oaselor maxilare pozitionate corect.
|
Sumarul vol. XIV (2007)
